logare  |  registrare

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanuzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 12 septembrie 2011
Constantin Brâncoveanu
40.92 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Constantin Brâncoveanu


          Tema baladei o constituie afirmarea conştiinţei naţionale, sub forma ei cea mai înaltă conştiinţa creştină ortodoxă, în condiţii social-istorice extrem de grele, când lupta pentru apărarea fiinţei naţionale împotriva satanismului islamic, reprezentat de Imperiul Otoman, căpăta un aspect tragic.

            Domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, ctitor al Mănăstirii Horezu, promotor al stilului brâncovenesc, prezent în realizarea palatului de la Mogoşoaia, domn iluminat, fiindcă are un rol decisiv în traducerea şi tipărirea Bibliei'de la Bucureşti, cade victimă regimului despotic, la care erau supuse principatele române de către turci.

                 El este acuzat că ar fi dus tratative cu ţarul Petru cel Mare, ca şi Dimitrie Cantemir, pentru ca acesta să vie cu oaste şi să-i alunge pe turci:

„Brâncovene Constantin, 

Boier vechiu, ghiaur hain!

Adevăr e c-ai chitit 

Pan 'a nu fi mazilit, 

Să desparţi a ta domnie, 

De a noastră 'mpărăţie?".


        Balada evidenţiază şi o altă cauză a arestării sale, adică jaful, tâlhăria, care a caracterizat întotdeauna satanicul imperiu turc:

„Că de mult ce eşti avut, /

Banide aur ai bătut,

/Făr'a-ţi Fi de mine teamă,/

Făr'a vrea ca să-mi dai seamâl".

 De aceea sultanul nu se mulţumeşte cu mazilirea lui, adică îndepărtarea de la domnie, nici cu birul spoliator pe care îl lua, ci vrea să facă şi tâlhărie de suflete. El cerea băieţi, pe care-i trecea la legea islamică, îi făcea ieniceri şi-i punea să lupte pentru menţinerea, consolidarea şi expansiunea imperiului satanic turc.

        Domnul Constantin Brâncoveanu păţeşte acelaşi lucru, i se cere ca să-şi părăsească credinţa, adică să se lepede de Domnul lisus Hristos şi după moarte să se ducă în iad cu mahomedanii:

„— Constantine Brâncovene,

Nu-mi grăi vorbe viclene 

De ţi-e milă de copii/

Şi de vrei ca să mai fii, 

Lasă legea creştinească

Şi te dă-n legea turcească'.

„ — Facă Dumnezeu ce-o vrea,/' ...Numălăs de legea mea!'. El asistă neputincios la uciderea fiului său cel mai mare: „Din coconi îşi alegea/Pe cel mare şi Frumos/Şi-1 punea pe scaun jos/ Şi cât pala repezea,/ Capul iute-i reteza!'.

       Ca şi Iov, personajul din Biblie, care este încercat pentru credinţa lui, Brâncoveanu răspunde: „Doamne! fie-n voia Ta!" El îi spune sultanului: „Mare-iDoinnulDumnezeu!/ Creştin bun m-am născut eu,/Creştin bun a muri vreu...", iar fiului său mic îi spune că-i mai bine să dobândească lumea cea cerească, decât cea pământească:

Taci, drăguţă, nu mai plânge,

Câ-n piept inima-mi se frânge.

Taci şi mori în legea ta,

Că tu ceru-i căpătat".

...

Păreri:
  • 5 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 08.02.2014
    super tare
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net