logare  |  registrare

Literatura română în limba latină

Literatura română în limba latinăzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 12 septembrie 2011
Literatura română în limba latină
46.13 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Literatura română în limba latină

 

        Argument 

         Literatura română în limba latină este o dovadă a permanenţei noastre în spaţiul carpato-dunărean în perioada de după retragerea aureliană (271 e.n.). Această literatură patristică ortodoxă, această literatură hagiografică, aceste imnuri şi cărţi de morală dovedesc nu numai că am existat, dar am şi creat o literatură de nivel european, într-o perioadă când cei ce ne contestă, nici nu existau în Europa.

           Poetul Publius Ovidius Naso trebuie considerat ca fiind protopărintele literaturii de specific naţional, prin destin şi prin creaţie. Prin destin, fiindcă a trăit pe teritoriul ţării noastre, fiind prigonit şi lovit, aşa cum a fost timp de două milenii poporul român prigonit şi lovit. Prin creaţie, fiindcă în Ponticele şi Tristele, el prefigurează dorul şi doina de înstrăinare specifice spiritului din spaţiul carpato-dunărean, iar în Metamorfoze găsim elemente ale mitologiei româneşti. Poemul în limba getă sau sarmată, scris de poet, nu s-a păstrat, dar el a fost prima formă de exprimare a literaturii noastre de specific naţional.

           Revendicarea poetului latin Ovidiu ca protopărinte al literaturii române nu trebuie să surprindă, fiindcă noi continuăm nu doar prin limbă, ci şi prin spirit pe latini. In situaţii similare, românii, care au plecat şi au creat în alte ţări ca: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Panait Istrati, Mircea Eliade, Martha Bibescu, Elena Văcărescu, Ana de Noilles Brâncovan, Vintilă Horia, George Enescu, Constantin Brâncuşi, au fost integraţi în literaturile şi culturile ţărilor în care au trăit.Scriitorul Vintilă Horia scrie romanul Dumnezeu s-a născut în exil pe această idee.

     Reconsiderarea literaturii române în limba latină este o datorie patriotică, fiindcă ea atestă valoarea spiritului românesc, reprezentată de mari personalităţi, ca sfinţii loan Cassian, Niceta Remesianul, Dionisie Exiguul, care au creat o literatură patristică, hagiografică şi poetică.


        Pătimirea sfinţilor Epictet şi Astion

Pătimirea sfinţilor Epictet şi Astion face parte din literatura hagiografică.

       S-a păstrat în colecţia Acta Sanctorumşi atestă prezenţa creştinilor ortodocşi români. Titlul complet este Despre sfinţii Epictet preotul şi Astion monahulmartiri almiridieni din Scytia. Textul este împărţit în patru capitole, care însumează cincizeci de fragmente şi este scris în limba latină. Preotul Epictet face multe minuni: vindecă o fată paralizată, scoate demonii, vindecă orbii. îl botează pe Astion, fiul unei familii de nobili, şi vin împreună în ţara sciţilor. Aici preotul Epictet vindecă un paralitic, alungă duhul necurat, care-i promite că va intra în Latronianus, conducătorul cetăţii, şi acesta îi va ucide. Latronianus trimite ostaşi să-i aresteze pe Epictet şi Astion, fără a fi vinovaţi de ceva. îi pune să jertfească idolilor, adică demonilor, care locuiesc în idoli. Ei refuză şi sunt torturaţi cu cârlige de fier, aşezaţi într-un cazan cu smoală fierbinte, sunt înfometaţi şi apoi li se taie capetele. Trupurile lor s-au făcut albe şi strălucitoare. Creştinii din cetate le-au luat trupurile, le-au uns cu mirodenii şi le-au îngropat cu cinste. Latronianus înnebuneşte şi moare chinuit de demoni.

         Părinţii lui Astion află că fiul lor trăieşte şi vin să-1 caute. Un creştin, Vigilantius, le împărtăşeşte în mod simbolic trecerea lui în rândul sfinţilor. Ei sunt creştinaţi de un pi col clin Scytia. Priveghează la mormântul celor doi sfinţi şi în zori îi văd într-o lumină imensă, mirosind a smirnă şi lăudând pe Domnul. Părinţii se întorc acasă şi-şi împart averea săracilor, devenind buni creştini. Pentru a arăta stilul clar şi calitatea actului narativ, redăm un scurt fragment:

... Ast fel, într-una din zile, pe când se ducea la Dunăre să ia apă, i-a ieşit în cale un om, cuc era chinuit de un duh necurat. Şi apropiindu-se de el şirugându-sepentru el mult. i ,i t.îcut pe frunte semnul mântuitor al crucii şi 1-a însemnat pe toate părţile ti upiilm. I h-mouul dlntr-acel ceas a ieşit din el. Dar fugind zicea: „Credinţa ta, Astioane, şi ciir.iii.i cugetului au primit mare putere de la Mântuitorul împotriva noastră" şi zicând acestea, n-a mai apărut niciodată." (cap. II, ÎS)


Scrierile Sfântului loan Cassianâ

Scrierile Sfântului Niceta Remesianul

Contribuţia lui Dionisie Exiguul la tezaurul literaturii patristice

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net