Legenda Mănăstirii Argeşului

      Legenda Mănăstirii Argeşului explică felul cum, prin sacrificiul de sine, se generează lumea, deci şi mănăstirea ca simbol. Ideea este că aşa cum lumea s-a creat printr-un sacrificiu, tot aşa microuniversurile sociale trebuie să urmeze legea armoniei şi echilibrului, ca lege fundamentală a creaţiei. Valoarea sacrificiului determină generarea valorilor create. Legenda este construită pe simboluri arhetipale. Meşterii sunt zece la număr, potrivit cu numărul provinciilor româneşti, sugerând unitatea sacră a edificiului conştiinţei naţionale, reprezentată de Biserica Ortodoxă. Alegerea locului nu este întâmplătoare, ci acolo unde au ieşit învingătoare puterile opuse creaţiei, stihiile, puterile malefice ale distrugerii: „Un zid părăsiţi Şi neisprăvit I La loc de grindişl La verde- alunişl". Acest loc este ales de legendarul Negru Vodă, nume simbolic, sugerând puterea lumească, pentru această confruntare între forţele creaţiei şi cele ale dispersiei:

„Iată zidul meu 

 Aici aleg eu 

Loc de mănăstire  

Şi de pomenire".

           Motivaţia pentru alegerea meşterilor şi atragerea lor este materială: „Că v'oi da averii voi face boieri', ca şi ameninţarea: „Iar de nu apoi/ Voi zidi pe voi si voi zidi de vii si Chiar în temelii', care sugerează sublimarea simbolică a celor zece meşteri. Ideea sacrificiului uman, a jertfei pentru zidire, sugerează practici anterioare creştinismului. Forţele răului continuă să activeze în acel loc: „Dar orice lucra /Noaptea sesufpa". De aceea împlinirea ameninţării domnului devine foarte apropiată: „Domnul se mira /Şi-apoi îi mustra /Şi-apoi se-ncrunta /Şi-i ameninţa /Să-ipuie de vii / Chiar în temelii".

         Starea de spirit a meşterilor este a unei tensiuni, a unei spaime: „Meşterii cei mari / Calfe şi zidari / Tremura lucrând". Eroul, meşterul Manole, se culcă şi are un vis simbolic, pe care-1 comunică celorlalţi. Viaţa oricărui lucru, făcut de mâna omului, este dependentă de sacrificiul făcut. De aceea el le spune că „o voce de sus" i-a cerut să zidească pe cea dintâi soră sau soţie, care va veni să le aducă merinde. Meşterii depun un jurământ. Ana, soţia lui Manole, care vine prima, este zidită de vie într-un joc tragic de-a viaţa şi de-a moartea. Actul este simbolic, dar şi arhetipal. 

...